In ziua de azi multe opere de arta reprezinta metafore ale libertatii, insa suprarealismul aspira sa devina instrumentul acesteia, menit sa elibereze oamenii si de a-i salva intr-u fel in care revolutia a esuat sa o faca. Suprarealsimul avea ceva in comun cu religia: avea un ritaual, o dogma si un preot. Numele acestuia era Andre Breton.
Acesta considera ca atat arta cat si viata pot fi reinventate explorand arii diferite ale minti: inconstientul. Cum? perceptia noastra asuprea lumii ar putea fi reinnoita prin scoaterea la suprafata a unei retele vaste de relatii ascunse, sanse, memorii, dorinte, coincidente, o noua realitate, o suprarealitate (lume imprumutata de la Apollinaire). Visul reprezenta intrumentul pentru aceasta. In vis ID-ul vorbeste, mintea care deseneaza era adevarul nelegiferat la fel ca si nervroza, forma permanenta involuntara a visului, cum a fost ea definita de Freud.
Un reperezentant al suprarealismului despre care se aminteste destul de putin astazi este Giorgio de Chirico, un pictor italian de origine greaca. el a fost printre primii care a transpus oprele sale in moda. Imaginea lui preferata a devenit manechinul, o combinatie intre un om si o sculptura, iar primul sau design il reprezinta costumele create pentru Baletul rusesc ca o forma decorativa a Suprarealismului.
Interesul renascut al artistilor suprarealisti rezida in opera lui Isodore Ducasse, cunoscut ca conte de Lautremont, autorul unei proze lungi, indescifrabile care continea fraza "frumos precum sansa intalnita pe o masa de operatie intre o masina de cusut si o umbrela" - un sum-up al ideii de frumusete a suprarealistilor.
Man Ray, artist de origine americana, contribuitor al miscarilor DaDa si Suprarealism este cel care ii dedica lui Isodore Ducasse una din operele sale. "Enigma lui Isodore Ducasse" reprezinta o sculptura mistica la care suntem invitati sa venim cu interpertari si presupuneri proprii bazate pe cunostintele acumulate, avand ca baza doar titulul lucrarii.
Un interes aparte il demonstreaza pentru genul feminin, vazut ca un instrument muzical iar acest proces sinestezic intre muzica si frumusetea fizica este realizat perfect in portretul lui "Kiki de Montparnasse" , care i-a inspirat pe designeri contemporani precum Agatha Ruiz de la Prada sau pe olandezii Viktor and Rolf.
Geniul Suprarealismului, cum a fost el considerat, Salvador Dali a contribuit probabil in cea mai mare masura la transpunerea artei in moda, doua exemple elocvente fiind lucrarea "Persistenta memoriei" (sursa de inspiratie pentru cei de la Prada si nu numai) precum si vestita brosa si canapea care iau forma buzelor actritei Mae West si care a inspirat una din colectiile Victoria's Secret.
In anul 1923, arhitectul Le Corbusier a pus in una din cartile sale de arhitectura o poza cu o pipa care sa serveasca drept exemplu al designului simplu, rational. Cinci ani mai tarziu, artistul Rene Magritte il contrazice cu lucrarea sa "Aceasta nu este o pipa", care a devenit ulterior cea mai faimoasa fraza a artei moderne, un manifest al limbajului, un mod prin care semnificatia este transformata intr-un simbol. Pentru ca intr-adevar aceasta nu este o pipa; este un pictura, o opera de arta.
Tot Rene Magritte este autorul tabloului "Fiul omului", o alta sursa de inspiratie pentru colectia suprearealista a Victoria's Secret din 2007.
Mariajul dintre suprarealism si moda a luat nastere la inceputul sec.20, cand miscarea s-a desprins de la forma scrisa si s-a reorientat catre obiecte, iar fascinatia suprarealismului in industria modei este instant sesizabila prin folosirea obiectelor de zi cu zi si a peisajelor iesite din comun. Acestea au foarte usor transpuse in imprimarea textilelor, bijuteriilor, palariilor etc oferindu-le designerilor libertatea de a crea "opere de arta". Aceasta fascinatie a functionat si in sens invers intrucat ceea ce acoperea trupul a fost intotdeauna important pentru filozofia suprarealista, la modul in care permite imaginatiei sa se intrebe ce se afla pe dinauntru, fiind usor tradusa in creatii vestimentare.